Pocăinta se face cu fata spre viitor, se face cu bucurie, în sensul că esentialul în pocăintă e părăsirea păcatului, nu tânguirea pentru păcat. Dumnezeu nu doreste ca aceia ce se pocăiesc să fie o ceată de tânguitori, ci doreste ca omul să părăsească păcatul si să împlinească virtutile potrivnice păcatului. Cuviosul Pimen spune că "pocăinta e părăsirea păcatului". În esentă, pocăinta este părăsirea păcatului, deci nu tânguirea păcătosului, chiar dacă cuvântul "pocăintă" în româneste are în el si cuvântul "căintă". … Întristarea în pocăintă nu e o chestiune esentială, ci esentialul este părăsirea păcatului, iar dacă se face părăsirea păcatului, se poate face foarte bine si cu bucurie, în sensul că omul e angajat pentru bine si, prin binele acela, acoperă cumva răul de odinioară. Pr. Teofil Paraian