În duminica a şaptea după Paşti Biserica Ortodoxă pomeneşte pe cei 318 sfinţi părinţi care au participat la Sinodul I Ecumenic.

Sinodul s-a deschis oficial la Niceea, in 20 mai 325 si a durat pana la 25 august acelasi an.
La sedinta deschiderii oficiale si la cea de inchidere a asistat insusi imparatul Constantin cel Mare. Sedintele oficiale ale Sinodului s-au tinut in sala de receptie a palatului imperial din Niceea, sub presedintia episcopilor Eustatiu al Antiohiei (324-330) si Alexandru al Alexandriei (313-328).

Parintii intruniti la Niceea au respins invatatura lui Arie si au condamnat-o.

Între cei 318 se aflau nume mari de părinţi ca: Sf. Nicolae din Mira Lichiei, Sf. Spiridon al Trimitundei, Sf. Atanasie cel Mare, Sf. Epifanie al Salaminei, Cuv. Pafnutie cel Mare,…etc, mulţi dintre ei purtând pe trupurile lor urmele încă nevindecate ale persecuţiilor.

Scopul sinodului a fost formularea explicită a credintei despre Sfinta Treime, in opozitie cu invatatura preotului erudit Arie (cca. 256-336) din Alexandria, care sustinea ca Fiul nu este identic dupa fire cu Tatal, fiind subordonat Acestuia ca o cretura de ordin superior a Tatalui.

Prin contribuţia sfântului Atanasie – în acea vreme diacon de Alexandria - sinodul afirmă ca Dumnezeu-Fiul este de o fiinta (homoousis) cu Dumnezeu-Tatal.

Dumnezeu-Unul, Care are o singura fire, exista ca Treime cele "trei ipostase" avind fiecare proprietati unice, personale.

Au fost stabilite primele 7 articole ale Simbolului de credinţă cunoscut sub numele de „Crezul de la Niceea”.

De altfel, sinoadele ulterioare incep cu rostirea Simbolului de la Niceea. Actele sinodului nu s-au pastrat, dar Eusebiu al Cezareii (in scrierea Vita Constantini) face o descriere pe larg a dezbateririlor.

Sinodul promulga 28 de canoane, care prevad, printre altele ca întreaga creştinătate să sărbatorească Paştile in Duminica intai dupa luna plina ce urmeaza echinoctiului de primavara. Daca se intimpla sa cada in acelasi timp cu Pastile iudeilor, crestinii amană sărbatoarea Paştilor in Duminica urmatoare, sau îl sarbatoresc cu o saptamana mai inainte.

Organizarea teritorială a Bisericii s-a hotărât să se facă după provinciile adminstrative ale imperiului, iar la hirotonia unui nou episcop s-a stabilit obligatoriu prezenţa a minim trei episcopi liturgisitori .

Trebuie amintit ca unii sinodali au propus introducerea unui canon pentru observarea celibatului, nu numai de catre episcopi, ci si de preoti si diaconi.

Până atunci episcopii se puteau alege şi dintre clericii căsătoriţi însă pentru înalta responsabilitate a treptei episcopale, s-a hotărât ca aceştia să fie aleşi doar dintre monahi sau preoţii necăsătoriţi.

Impotriva propunerii episcopului Sf. Osiu al Cordobei, ca pe viitor preotii si diaconii sa nu mai aiba dreptul de a locui cu sotiile lor, s-a ridicat vestitul eremit, episcopul Pafnutie al Tebaidei de Sus, in Egipt, care a aparat cinstea si vrednicia Tainei casatoriei. Sinodul a ramas la vechiul uz, ca cei casatoriti o singura data, inaintea hirotoniei, sa-si poata duce mai de parte viata impreuna cu sotiile lor, si numai cei hirotoniti ca celiba tari sa nu mai aiba dreptul sa incheie o casatorie.

Crezul niceean:

1. Cred intru unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor.
2. Si intru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.,, Unul Nascut, carele din Tatal s.-a nascut mai inainte de toti vecii. Lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat nascut, nu facut, cel ce este de o fiinta cu Tatal, prin carele toate s-au facut.
3. Carele pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire: S-a pogorat din ceruri si s-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si s-a facut om.
4. Si s-a rastignit pentru noi in zilele lui Pilat din Pont a patimit si s-a ingropat.
5. Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi.
6. Si s-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui..
7. Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii, a caruia imparatie nu va avea sfârşit.